Painea lui Pitis, primul produs traditional din Vrancea atestat in domeniul panificatiei

La Marasesti, cunoscut ca fiind cel mai sarac oras din Vrancea, o familie a reusit atestarea primului produs traditional din judet in domeniul panificatiei - painea lui Pitis, produsa cu aceleasi ingrediente ca acum mai bine de o suta de ani.

Scris de Agro Food, Luni, 10 Mai 2021
Povestea painii lui Bogdan si Cristinei Tuchilus incepe cu aproape cinci ani in urma.
 
'Soacra mea facea mereu painea acasa. Intr-o zi, a plecat in America, la fiica ei. Si atunci am ramas fara paine in casa. Asa ca ne-am apucat noi sa facem paine. Ne-a iesit ok din prima, am inceput sa facem si pentru prieteni, carora le-a placut foarte mult. Si atunci am zis sa facem un business din asta. Am avut primul produs traditional atestat din Vrancea in domeniul panificatiei. Daca un produs traditional trebuie sa fie facut 70% manual, la noi este peste 95% facut manual', povesteste Bogdan Tuchilus.

Reteta painii lui Pitis este cat se poate de simpla: apa, faina, drojdie si sare. Secretul este framantatul si coptul, dar si un dram de pasiune.
 
'Pitis a fost un brutar din Marasesti, acum mai bine de 100 de ani. In timpul razboiului a vandut paine si la germani, si la rusi, si la romani. Noi am preluat reteta de atunci si o pastram la fel. Nu stiu daca se poate spune ca exista un secret al acestei paini. Cei care lucrau la Pitis in fabrica veneau mai apoi acasa si faceau paine. Astfel s-a transmis aceasta reteta si a ajuns pana in zilele noastre. Daca se poate vorbi de un secret, ar fi acela ca totul este facut manual, la fel ca altadata. Painea era framantata manual, cu mana, si coapta la cuptor, la fel cum facem si noi astazi. Eu sunt malaxorul. Atunci nu erau amelioratori pentru paine si de aceea nici noi nu folosim nimic. Doar apa, faina, drojdie si sare. Nimic altceva. Detaliile contribuie la buna reusita a produsului, faptul ca e framantata la mana, ca este coapta in tavi de tabla neagra, la fel ca in vremurile de demult', spune Bogdan.
 
Cunoscandu-i pe Cristina si Bogdan Tuchilus, iti dai seama ca pasiunea pe care o pun in ceea ce fac este, fara doar si poate, cel mai mare secret al acestei paini.
 
'Nu tot timpul painea imi iese la fel. Si ma intreb unde gresesc, ce am facut altadata mai bine. Dar nu am raspuns. Eu zic ca Dumnezeu ne ajuta sa facem painea asta. Pentru ca framantatul este ca si cum te-ai duce in fiecare zi la biserica sa te rogi. Este vorba de pasiunea pe care o pui in framantat. Daca sunt nervos, nu imi iese niciodata bine. Si apoi, supararea iti trece cand framanti. E ca o terapie. Painea aduna laolalta si familia noastra. Mie imi revine partea cu framantatul si coptul painii, Cristina e cea care cantareste ingredientele si impleteste painea. Iar Mariuca, la cei zece ani ai sai, framanta deja singura pana la patru kilograme de paine. Baiatul are 13 ani. Stau mereu pe langa noi si le place', se destainuie Bogdan.
 
La fel ca multe alte produse traditionale, sotii Tuchilus s-au lovit de aceleasi probleme. Cele mai importante - pretul si distributia. Pentru ca nu au dorit sa faca rabat de la calitate si si-au impus sa livreze mereu clientilor painea proaspata, imediat dupa ce a fost scoasa din cuptor.
 
Acum, dupa cinci ani, Bogdan si Cristina spun ca sunt departe de a fi facut o afacere cu aceasta paine, dar ca, oricum ar fi, vor continua traditia painii in casa.
 
'I-am facut publicitate, am participat la targuri traditionale organizate de Directia Judeteana de Agricultura, dar, desi painea noastra este foarte cunoscuta, lucrurile s-au miscat greu. Nu putem spune ca am facut o afacere din asta. Ca sa faci o afacere din care sa si castigi, trebuie sa produci mult. La un produs traditional suntem limitati in cantitate. Nu putem sa facem, spre exemplu, mai mult de 300 de paini pe zi. Dar chiar si asa e foarte mult, este deja industrie 300 de paini pe zi, framantate manual. Am vandut painea de un kilogram cu cinci lei. Problema este si distributia. Pentru ca ne-am obisnuit clientii cu produsul cald. Il scoatem din cuptor si il livram. Iar termenul de garantie este de cateva zile. Nu avem cum sa il crestem, pentru ca nu vrem sa intram in randul celorlalti si sa folosim amelioratori. Asa ca incercam sa pastram traditia si facem cate putin, pentru noi, pentru cunoscuti si prieteni', marturiseste Cristina.
 
Pentru a nu renunta complet la ideea painii, Bogdan si-a luat o rulota unde va pregati diverse produse gastronomice la targuri si festivaluri, printre care si sandvisuri folosind painici facute de el, dupa aceeasi reteta traditionala. Pentru ca spune ca este nevoie sa faca ceva care sa ii asigure si existenta. In ultimii ani au inceput sa faca si cozonaci.
 
Si pentru ca sotii Tuchilus sunt foarte activi si din punct de vedere social, si-au dorit sa imparta reteta si secretele lor cu un grup de voluntari care vin anual la Marasesti in cadrul unui proiect al unui ONG din zona, astfel ca retetele lor au ajuns in cele mai indepartate colturi ale Europei. Multi dintre acestia revin special pentru a face cozonaci cu ei, de Craciun si Pasti.
 
'Facem painea de aproape cinci ani, iar la Craciun si Pasti facem si cozonaci. Mai nou, vin sa ne ajute si cativa voluntari, studenti din strainatate, pe care i-am invatat sa faca paine si cozonaci. Voluntarii au ajuns la Marasesti prin Corpul European de Solidaritate, un program al Uniunii Europene, prin care tinerii pot alege sa fac voluntariat la ei in tara sau in alte tari din Europa. Vin din Germania, Portugalia, Finlanda, Rusia, Italia, dar si din Vietnam. Sunt veniti la noi pe educatie, lucreaza cu copiii in scoli si fac diverse activitati de voluntariat. I-am invitat la noi ca sa impartasim cu ei traditiile noastre. Ne intelegem in engleza in principal, dar multi dintre ei invata limba romana. Ei au sansa sa invete sa faca paine si cozonaci, dar si noi am invatat o gramada de retete. Avem un schimb gastronomic exceptional. Am invatat sa facem cartofi belgieni si paste cu varza. Am avut un francez anul trecut, care s-a intors la noi de Craciun pentru a face cozonaci impreuna cu noi. Avem o fata din Finlanda, care, odata reintoarsa acasa, a facut trei cozonaci pentru bunica ei, care a implinit 73 de ani, dupa reteta noastra. Putem spune ca aici facem povesti si cream amintiri', spun cu mandria sotii Tuchilus.
 
Acestia recunosc ca nu au regretat niciodata decizia de a se intoarce la Marasesti dupa mai bine de 15 ani in strainatate si tot aici doresc sa isi petreaca batranetile.
 
'Am fost plecati, ca orice tineri carora acest oras nu le ofera niciun viitor. Eu sunt din Marasesti, nascuta si crescuta aici. Bogdan s-a mutat la Marasesti cu familia de la Targoviste si astfel ne-am cunoscut. Am muncit multi ani prin tari straine, vreo 16 ani. Dar, de la o varsta, incepi sa vezi altfel lucrurile si apreciezi mai mult linistea, casuta parinteasca, corcodusii infloriti primavara. Asa ca am ales sa ne intoarcem. Mai ales pentru copii. Copilaria este minunata pentru copii aici. Si la batranete tot aici ne dorim sa ramanem. Probabil o sa ne retragem la Padureni, nu departe de aici, langa padure', este de parere Cristina.
 
Sotii Tuchilus spun ca vor continua sa faca paine in casa si se mandresc cu faptul ca ai lor copii nu au mancat niciodata paine din comert.