Pravalia lui Gheorghe Florescu, locul unde cafeaua pastreaza savoarea vremurilor de demult

Arome. Gusturi. Povesti scrise de demult cu poeti si prozatori celebri. Istorie. Sultani. Toate fac parte din lumea miraculoasa a cafelei din Templul celebrului cafegiu al Bucurestilor de altadata.

Scris de Laura-Georgiana Cioba, Luni, 18 Martie 2019

Cu un talent literar innascut, cu o memorie iesita din comun, la cei aproape 75 de ani, Gheorghe Florescu te cucereste fara drept de apel mai intai cu o jovialitate sincera: „buna dimineata! (ne intampina cu un zambet pe cat de larg pe atat de senin). Doriti o cafea?”

Ne prezentam rapid si eu si colegu’.

`` Aaaa, buna Laura, haideti sa mergem la mine in birou. Incepem cu un interviu audio, apoi mergem sa va prezint magazinul``…

Imi pregatisem un set de intrebari, insa pe care nu am mai apucat sa-l urmaresc de-a lungul interviului, pentru ca Gheorghe Florescu este o adevarata enciclopedie atunci cand vorbeste despre povestea cafelei, incat te fascineaza, iar niste intrebari prestabilite nu-si mai aveau niciun rost atunci cand ajungi sa asculti si sa simti fiecare cuvant.

„Povestea vietii mele incepe sa prinda aroma de cafea din 1952”

Nascut in luna mai 1944, chiar in timpul unui bombardament anglo-american, in Biserica Sf. Treime din cartierul Dudesti, Gheorghe Florescu a ramas unul dintre putinii cafegii ai Bucurestiului.

Povestea sa incepe inca din copilarie, atunci cand a inceput sa-si ajute nasii la „administrarea” magazinului de cafea.

 „Povestea vietii mele incepe sa prinda aroma de cafea inca din vara anului 1952 in niste imprejurari nu tocmai fericite. Atunci, din cauza unui ordin dat de autoritati, tatal meu de profesie politist a fost arestat si trimis sa lucreze la Canal. Timp de trei ani am fost privati de prezenta dumnealui. Acasa am ramas singuri patru copii si mama, care era casnica. Aveam putin peste opt ani. Atunci am inceput sa-mi petrec tot  mai mult timp in casa nasilor mei care detineau mai multe magazine, printre care si unul de cafea. Imi amintesc ca magazinul era pozitionat intr-o curte foarte mare, unde ma jucam cu mai multi copii. Si, de obicei usa de la magazin era usor intredeschisa, iar prin crapatura vedeam masina de prajit cafea. M-am apropiat tiptil de ea si aroma de cafea proaspat prajita m-a vrajit pe loc in asa fel incat am inceput sa „fur” cate o boaba, doua fierbinte”.  

cafea ambalata

De la povesti cu sultani si sultane…la amintiri cu poeti si prozatori romani

La varsta adolescentei, Gheorghe Florescu ajunge ucenic si prinde mestesugul prepararii cafelei de la Avedis Carabelaian, unul dintre celebrii cafegii armeni care mai existau in Micul Paris la sfarsitul anilor ’60.

„Mentorul meu Avedis Carabelaian provenea dintr-o familie de cafegii, a fost furnizorul Casei Regale. Un stramos al lui a fost primul cafegiu al lumii. In anul 1530 a deschis prima cafenea la Damasc, in Siria. Sultanul Soliman Magnificul a fost cel care l-a adus pe Avedis Carabelaian din Damasc la Constantinopol, iar armeanul a ajuns sa-i serveasca pe mai-marii otomani, pe Marele Vizir, dar si pe Kizlar Ağasi, seful eunucilor, a treia persoana in ierarhia Imperiului. O figura importanta in promovarea cafelei la curtea otomana a fost si Alexandra Roxelana (viioarea sultana Hurrem), o tanara care, intrand in iatacul lui Soliman Magnificul a adus cu sine si cafea transformandu-l astfel pe marele Sultan in „sclavul” acestei bauturi”, ne povesteste cu patos Gheorghe Florescu.

Probabil ca ma simte „prizoniera” scenariului cu sultani si sultane motiv pentru care, brusc, „naratorul” meu ma transpune in vremuri mai apropiate, dar pentru mine la fel de fascinante, mai ales ca personajele principale erau acum unii dintre poetii si prozatorii mei preferati.

mesaj magazin

„Parca ar fi fost ieri…”, incepe fraza Gheorghe Florescu privind un pic mai sus de mine, intr-un colt al camarutei in care ne aflam, „fie ca era ninsoare, ploaie, vant, Nichita Stanescu ma asteapta in fiecare zi in fata magazinului. Eu il deschideam la orele 08.00, insa el mereu ajungea cu doua ore mai devreme. Asa ca, la un moment dat m-am vazut nevoit sa-l deschid la orele 06.00. Imediat bagam o sarja de boabe de cafea la prajit, o preparam la ibric si apoi savuram cate o ceasca de cafea impreuna. Venea zilnic, deseori si seara”, isi aminteste parca usor nostalgic.  

„Succesul este o afacere”

Atunci cand esti captiv in era „facebook si whatsapp”, un astfel de „ping-pong” intre povestiri cu personaje cu adevarat fascinante din timpuri parca mitologice iti blocheaza aproape toate reactiile incat cu greu iti poti da seama care-ti mai erau scopul si durata interviului. Astfel, intr-o mica pauza de respiro la propriu a cafegiului nostru, reusesc sa strecor, cu parere de rau, e adevarat pentru ca voi iesi din aceasta lume magica, o intrebare despre evolutia business-ului la acest moment.

La fel de jovial si pasionat, Gheorghe Florescu imi certifica presupunerea: „sunt cel mai cunoscut si printre cei mai mari importatori de cafea Kopi Luwak din Europa. Cafeaua pe care o import, sa ne intelegem, o primesc in stare bruta, adica ea mi se livreaza verde, nu este preparata. Materia prima o procur din toate colturile lumii care produc cafea de calitate. De ce? Am sa va explic putin, dintr-o suta de kilograme de cafea ce se produce in intreaga lume, doar 30% este reprezentata de cafeaua Robusta, denumita si „cafeaua diavolului”, aceasta este de o calitate inferioara, din categoria a II a cum mai este cunoscuta. Ea este de cinci ori mai cofeinizata decat cea Arabica. Si pentru ca este rezistenta la boli, multi producatori aleg sa o cultive. 70% este reprezentata de cafeaua Arabica, denumita popular si „cafeaua lui Dumnezeu”. Din acest procent, doar 10% este ceea ce noi numim cafea selectionata, iar din acest procent, 2% reprezinta cafeaua de inalta calitate, adica cea gourmet”.

materia prima

 Materia prima de calitate superioara, utilajele performante, dar si existenta macar a unui angajat care sa aiba o minima experienta in activitatea principala a business-ului  - sunt, in opinia lui Gheorghe Florescu, cele mai importante criterii pentru o buna evolutie a unei afaceri in industria cafelei.

  „Pentru o afacere de succes, trebuie sa ai cea mai buna materie prima, cele mai bune utilaje si iti trebuie la carma acesteia macar un om care are o experienta de 2-3 ani ca ucenic. Pentru ca nimeni nu poate deveni maistru daca nu a fost mai intai ucenic. Succesul in sine este de fapt o afacere”, conchide cafegiul nostru.

„Stiu ca o sa va para cel putin usor atipic, insa eu, personal nu consum cafea. Si, probabil ca mai exista oameni ca mine, cum ne-ati convinge sa va devenim clienti?”, este intrebarea cu care aleg sa inchei „sueta” noastra in speranta ca poate, magicul nostru cafegiu imi va schimba la fel de brusc aceasta rara „deprindere”.

miroae cafeaua

Mirat de „confesiunea” mea, Gheorghe Florescu nu sta deloc pe ganduri si-si incepe procesul de argumentare cu citate celebre: „cafeaua este neagra ca dracu’, amara ca pacatul, dulce ca dragostea si fierbinte ca iadul”, sunt vorbele lui Napoleon. Laura, pe parcursul unei zile, fiecare dintre noi avem un amalgam de ganduri: bune, rele, nu-i asa? cafeaua este precum un selectioner, care le triaza pe cele bune intr-un mod cat se poate de limpede. Sa stii ca dictatorii nu au baut niciodata cafea: Hitler nu a baut, Stalin nu a baut, Ceausescu nu a baut. De cealalta parte, Winston Churchill era un mare consumator de cafea, la fel si Napoleon Bonaparte. Te-am convins?!``, incheie zambindu-mi gales cel mai iscusit narator pe care l-am intalnit in ultimii 11 ani. 

amintiri poze

Daca fragmentele pe care vi le-am expus in acest material v-au acaparat si pe voi, este musai atunci sa va spun ca Gheorghe Florescu, cel mai cunoscut cafegiu al Bucurestilor de altadata a publicat deja un volum de memorii la editura Humanitas, intitulat ``Confesiunile unui cafegiu``. Iar, pentru aceia dintre voi care vor sa-l cunoasca in carne si oase si sa-i soarba fiecare cuvant il puteti gasi la magazinul sau din zona piata Rosetti, ``Delicatese Florescu``.